Educația ghidată de … mine

E dimineata. Soarele deja îmi bate în ochi, iar păsările sunt mai matinale ca niciodată. E vară… În perioada asta, munții se văd genial. Așa semeți și încă ninși, parcă jurizează concursul ”culorile sezonului” între nori și copaci. Exact cum povestea bunicul ca e în Tyrol. Eee, bineinteles ca ai timp să observi detaliile astea când nu faci nimic altceva decât să te plimbi – dacă vrei, să mănânci sănătos și să alergi de plăcere. Asta când nu stă cineva după tine să te perie și să te bibilească. Mare noroc am cu jobul asta, ținând cont condiția mea fizică, m-a zăpăcit tusea asta… Dar mi-e bine, în loc să mă pensioneze sau Doamne ferește, mai rău, interacționez cu oameni mișto, Șefu’ mă apreciază, fetele sunt impresionate când mă văd… Viața bună!

Azi am înțeles că avem totuși un program, nu suntem chiar de capul nostru… Da, da, azi e sesiunea cu echipa din București. Activitățile de genul asta mă scot din monotonie, dacă frumusețea naturii și liniștea se pot numi monotonie. În același timp, sunt foarte relaxante, chiar dacă alți cunoscuți de-ai mei evita să lucreze cu echipe. Eu și colegii mei suntem relaxați. Am văzut multe, am auzit de toate, e mai greu să mă mai surprindă ceva, dar am rămas curios. Se spune că toată viața înveți.

Îmi place jobu-ul meu pentru că de fiecare dată e altfel, natura umană este fascinantă. De fiecare dată descoperi un alt “Aha!” la participanți, vezi o altă emoție, te bucuri de alte forme ale curajului. E plăcut să ghidezi oamenii în procesul de creștere, să știi că ai contribuit la ceva așa de important. Vezi asta în ochii lor, chiar dacă uneori sunt legați la ochi. Vorbesc serios, câteodată, oamenii se comporta ciudat rău! Eu le mai zic uneori, chiar direct, în față, dar parcă vorbesc singur.

Eu când știu că am treabă a doua zi, devin brusc foarte curios. Cum va fi experiența de învățare? Ce strategii vor face echipele? Curajoși? Precauți? Entuziaști? Fiecare vine cu o abordare diferită și din experiența fiecăruia sigur ai ceva de învățat, dacă rămâi deschis și curios. De când m-am alăturat echipei de traineri, am văzut că e bine să rămâi curios față de ce se întâmplă în jurul tău. Așa îți dai seama că situațiile nu au niciodată doar varianta de “alb” sau “negru”, nici măcar “gri”, ci întotdeauna sunt o multitudine de posibilități din care poți alege. E important să ai, întotdeauna, imaginea de ansamblu, să vezi mereu în “360 de grade” cum spun eu. Unii din colegii mei înțelegem foarte bine acest lucru.

Văd că aranjează deja jaloanele și echipamentul, probabil că începem în curând. Văd mișcare și prin parcare, cred ca au început să ajungă și participanții. Sigur au început să ajungă, că văd pisicile cum se alintă pe terasă. Iar se cred în centrul atenției… Bine… până la urmă, tot noi suntem cei care participam la ședințele foto profi, așa ca nu știu ce să zic.

Aha bun, Șefu’ a intrat în manej și a anunță că începem. Cele două fete au venit să îmi schimbe căpăstrul, să fiu și mai arătos. Ce drăguțe sunt! Ohh, sunt mulți participanți! Ce bine că e și Lizy cu mine azi, suntem doi . Incredibil! Doar ce ne-au văzut, și au și început să scoată telefoanele să ne facă poze! Oare unde sunt pisicile să ne vadă acum? Văd zâmbete, văd unele ezitări și ceva curiozitate. Sunt așa de fericit că oamenii vin la educație ghidată de… mine!

Cu drag,

Steward

Cal rasa Haflinger, locuiesc la Centrul Ecvestru Potcoava, sunt trainer activ în programele de educație ghidată de cai.

de Leonard Alexa